Pentru ca au trecut 4 ani si ceva de cand am scris asta pe un forum si pentru ca in tot acest timp am stat in chirie la Asociatia de Blocatari (danke troniu), am zis sa-l parchez (si) aci, in caz ca Google o sa uite de el.
Deci:
Cand m-am mutat prima data in Germania a fost sa fie la bloc. Si cand am intrat prima data in blocu’ ala era ca la hotel. Nu lipsea decat receptia. Liftul mergea, pe mijloc era covor rosu, destul de curat… Aaaa… In fine, lipsea si liftierul.
Cand l-am vizitat se inserase. L-am vazut la lumina de pe scara, care se stingea, ordonat, din doua in doua minute. Tot asa o aprindeam si eu si ma-ntorceam inapoi si o luam de unde ramansasem cu inspectia.
In fine, parchet laminat, termopane si briz-briz-uri din astea.
Eram primul chirias.
Totul lucrat nemteste. Perfect si precis.
Am zis: “Moaaaa! Asta e, pe el il vreau” -mai ales ca stateam de o luna la hotel si nota de plata ajunsase pe la 2100 DM.
– Mda… Insa e o problema mi-a zis omu’, deh, responsabilu’.
– Pai care?! am zis eu incercand sa-mi corectez accentu’ est-european
– Pai… a zis el. Mai sunt si altii care-l vor.Aha… E clar, mi-am zis eu. Nu am nici o sansa.
A doua zi la servici, in timp ce eram calare pe net pentru alte apartamente, m-au purecat la salariu. M-au purecat si au spus sa pot sa ma mut de pe 15. Ai dreacu, ei…
Pe 15 am mutat tot calabalacu’ de la hotel la hotelul asta mai ieftin pe care noi in romania-l numim bloc…
De data asta era ziua. Am putut vedea mai bine zona. Flower power, ce mai… Desi era inceput de iarna, fluturasi imaginari zburdau jucausi prin iarba verde. Blocurile colorate uniform si aliniate cumintel sclipeau in peisaju’ mohorat, caracteristic toamnei nemtesti. Totul lucrat nemteste. Perfect si precis. Aleea, parcarea, casa scarilor, etc.
Din pacate, bancile si gardurile nu erau colorate in cele trei culori nationale nemtesti.
A doua aruncare de privire a fost mai amanuntita.
Pe sub covoru rosu era o gresie de calitate, lucrata la marea meserie, nemteste, perfect si precis. Din trepte nu apucase sa muste nimeni, sub scara nu era nici un cafeniu puturos iar tantarii pesemne erau in concediu in Romania.
Am observat ca liftul metalizat raspundea la comenzi si avea si buton cuplat cica cu nus’ ce telefon. Probabil puteai intra in direct la domnu’ adminstrator de bloc. Arata ca un lift din Rahova trecut printr-un atelier de tunning din Star Trek.
Am deschis usa cu cheia magica care se potrivea la toate usile mai putin la alea ale vecinilor.
In fine, oamenii de bine m-au sfatuit ca inainte de a lua apartamentu’ in primire sa trag bine cu ochiu sa nu cumva sa-mi impute ceva.
Asha ca am verificat totul… Dar totul.
– Se inchid usile?
– Tzais.– Se inchid termopanele?
– Perfect.– Intra zgomotul de afara?
– Care zgomot?– Instalatia electrica nu-i pushcata?
– Nu e.– Sigurantele au litza corespunzatoare?
– Pai nu au litza de loc, cica e mai bine.– Gresia si faintza e pusa shnur?
– Este– Picura la baie?
– Ioc– Se trage apa?
– Se trage– Merg apomentrele?
– Merg ale dracu… La mililitru.– E igrasie?
– Nu eetc. etc. etc.
Totul lucrat nemteste. Perfect si precis.
Nu tu ghiuveta la bucatarie, nu tu becuri in tavan, nu tu unde sa-ti pui curu’… nimic. Nici un gunoi.
Mi-am desfacut salteaua aia de la Wallmart (As Seen On TV), am umflat-o si m-am trantit confortabil, avand grija insa sa nu o sparg.
Ma uit in sus… Tavanu’ alb cu o coada de purcel in mijloc…
Ma uit in stanga… Usa…
Ma uit in dreapta… CaloriferulSi sub calorifer?
Ceva bazgalit cu creion de zidarie pe perete…Dau focusul pe manual si ma benoclez indelung fara sa folosesc absolut nici un dictionar: “CALORIFER DORMITOR – 4 GAURI BURGHIU 25 – MONTEAZA VASILE”
trait si apoi povestit de catre decoder
25.11.04 Karlsruhe
Deci se poate si la romani, cand vor. Sau cand sunt supervizati cum trebuie 😉
Toate blocurile din zona aia au fost “executate” de romani. Si aratau destul de bine.